Gabriel Marin and Rangam Mitra With Shane Warne

One person in this photo needs no introduction; Shane Warne was as instantly recognizable to everyone following or involved in cricket as to millions of others who know nothing about the game. Revered foremost as one of the finest players in history, a bowler of barely, perhaps never, matched talent, intelligence, and skill who resurrected the art of leg-spin bowling, a world-famous, larger-than-life character whose exploits off the field were just as keenly followed as on it, and whose retirement from international cricket as a player in 2007 opened doors to careers in coaching and broadcasting, which he accomplished with distinction.

Flanking him are two figures less well known in cricket but equally respected as pioneers of the game in Romania, and equally devoted to it. Gabriel Marin has led Cricket Romania since its inception in 2009, and for all but one of the years since, Rangam Mitra was his right-hand man, a chief executive, and administrator who lived and breathed the game. Together the two steered the development of cricket in a country with no history of the game, no media, and no idea of where it would take them, to where it is today.

It’s in Mumbai in 2010. Shane Warne was the captain of Rajasthan Royals, who were involved in the 3rd edition of the IPL, while Gabriel Marin and Rangam Mitra were on cricket business in India.

Now two of the men in the picture are no longer with us. The cricket world is still recovering from the shock of Warne’s death on 4th March, while this week we at Cricket Romania will recall the shock, sadness, and emptiness we felt at Rangam’s death last year. The two were huge personalities and are sorely missed.

Ricky Ponting, under whose captaincy Warne played, was asked what he would most like to say to Warne if he was still alive. “I’d tell him I loved him,” said Ponting, “and I never did.”

That should be the moral of this story: to tell those around you who you care about that they are appreciated, and loved. It shouldn’t be that difficult. Don’t leave it until it’s too late. You won’t get the chance when they’re gone.

O persoană din această fotografie nu are nevoie de prezentare; Shane Warne a fost la fel de ușor de recunoscut pentru toți cei care urmăresc sau sunt implicați în cricket, precum și pentru milioane de alții care nu știu nimic despre joc. Venerat în primul rând ca unul dintre cei mai buni jucători din istorie, un bowler cu talent, inteligență și îndemânare abia, poate niciodată, egalat, care a reînviat arta bowling-ului cu picior, un personaj faimos, mai mare decât viața, ale cărui fapte în afara terenului au fost la fel de urmărit ca și pe acesta și a cărui retragere din cricket internațional ca jucător în 2007 i-a deschis porțile carierei în coaching și radiodifuziune, pe care le-a realizat cu distincție.

Alături de el se află două figuri mai puțin cunoscute în cricket, dar la fel de respectate ca pionieri ai jocului în România, și la fel de devotate acestuia. Gabriel Marin a condus Cricket România încă de la înființarea sa în 2009, iar pentru toți anii de atunci, cu excepția unuia, Rangam Mitra a fost mâna lui dreaptă, un director executiv și administrator care a trăit și a respirat jocul. Împreună, cei doi au condus dezvoltarea cricketului într-o țară fără istorie a jocului, fără mass-media și fără idee despre unde i-ar duce, până unde este astăzi.

Este în Mumbai în 2010. Shane Warne a fost căpitanul Rajasthan Royals, care a fost implicat în cea de-a treia ediție a IPL, în timp ce Gabriel Marin și Rangam Mitra se aflau în afaceri cu cricket în India.

Acum doi dintre bărbații din imagine nu mai sunt cu noi. Lumea cricketului încă se recuperează din șocul morții lui Warne pe 4 martie, în timp ce noi, cei de la Cricket România, ne vom aminti de prima aniversare de la moartea lui Rangam săptămâna aceasta și de cât de șocați, tristi, goliți și deprimați ne-am simțit în acel moment. Cei doi au fost personalități uriașe și le este foarte dor.

Ricky Ponting, sub a cărui căpitan a jucat Warne, a fost întrebat ce i-ar plăcea cel mai mult să-i spună lui Warne dacă ar mai trăi. „I-aș spune că l-am iubit”, a spus Ponting, „și nu am făcut-o niciodată”.

Aceasta ar trebui să fie morala acestei povești: să le spui celor din jurul tău la care îți pasă că sunt apreciați și iubiți. Nu ar trebui să fie atât de dificil. Nu o lăsa până nu este prea târziu. Nu veți avea șansa când vor pleca.

  • Leave a Reply

    Your email address will not be published.