Cricket-ul se joaca de obicei pe un teren a carui in centrul caruia se afla o fasie principala de joc, numita ‘pitch’
Dimensiunile fasiei centrale de joc sunt dupa cum urmeaza:
Terenul central de joc, portile si linia de demarcatie
Terenul de joc masoara 20.12 m (22 yd) distanta intre porti (wickets) si 3m (10 feet) latime. Este o suprafata plana, cu iarba foarte scurta, ce tinde sa se uzeze pe masura ce jocul progreseaza. Starea terenului are un impact direct asupra meciului, iar tacticile de joc sunt intotdeauna determinate de conditia acestuia, care devine decisiva in rezultatul final.
In trecut, zona centrala de joc (pitch) se afla pe o suprafata naturala plana (numita in termeni tehnici ‘turf wicket’). Insa, pentru ca netezimea terenului central are o importanta critica pentru joc, in timp au fost create terenuri artificiale ce se folosesc acolo unde nu este posibil sa se gaseasca sau sa se amenajeze asemena terenuri naturale, din motive legate de costuri sau de conditiile solului. Aceste terenuri artificiale sunt facute in general din iarba sintetica, plastic dur, suprafete obtinute din fibre de nuca de cocos sau iuta care un sunt la fel de costisitoare cand se pune problema intretinerii asa cum este un ‘turf wicket’. Fabricarea si mentenanta unui ‘turf wicket’ a dat nastere unei adevarate industrii in domeniu, ce pe alocuri se ridica la rang de arta. In functie de tipurile de ‘turf wicket’ amenajate, se poate determina comportamentul mingii dupa ce aceasta a atins solul, precum si viteza sau traiectoria acesteia, informatii ce cu siguranta contribuie semnificativ la rezultatul jocului.

Fiecare poarta este compusa din 3 bete asezate in linie dreapta, pe care se afla 2 betisoare numite bails; inaltimea totala a portii (inclusiv cele 2 betisoare) este de 720 mm (28,5 inch), iar latimea cumulate a celor 3 bete este de 230mm (9 inch). Patru linii, cunocute sub denumirea de linii de demarcatie sunt trasate de jur imprejurul celor 2 porti, marcand astfel careul de siguranta al jucatorului la bataie (batsman) si limita pana la care aruncatorul (bowler) se poate apropia.

Acestea sunt denumite dupa cum urmeaza: una este cea de ‘popping’ (sau ‘batting’), una este de ‘bowling’ si doua sunt cele de ‘return’.
Betele sunt asezate in linie de-a lungul liniilor de demarcatie de ‘bowling’ la o distanta de 20m (22 yards). O linie de demarcatie de ‘bowling’ are 2,6m (8 feet 8 inches) iar batul din mijloc se afla fix la mijlocul acesteia. Linia de ‘popping’ are aceeasi lungime, este paralela cu linia de ‘bowling’ si se afla la 1,2m in fata portii (wicket). Liniile de ‘return’ sunt perpendiculare pe cele 2 mentionate anterior; acestea se unesc cu linia de popping si se prelungesc intersectandu-se cu liniile de ‘bowling’ pe o lungime totala de cel putin 2,4m (8 feet).